În pandemia de COVID-19, cu deşeuri au fost invadate cele mai pitoreşti locuri din Republica Moldova. Ilustraţie: Alex Buretz, pentru Ecopresa.md
Vara 2020. Costești-Stânca, cel mai mare lac de acumulare din Moldova, obiectiv ecologic. Cca 2000-2500 turiști pe zi în Costești, 400-500 mașini pe zi în Dumeni și Duruitoarea Nouă. Zonă de frontieră.
WC-uri improvizate pe plantațiile localnicilor. Grădini jefuite. Animale furate, apoi sacrificate și fripte pe plajă, gunoaie, frigărui, muzică, copaci tăiați, bătăi și împușcături. Focuri organizate oriunde, tone de mașini plimbate pe maluri cu risc de alunecări. În fiecare zi și noapte. Primăvara, vara, toamna.
Acestea sunt niște simptome sezoniere care se întâmplă de mulți ani în Moldova. Paradoxal este că anume virusul COVID-19 a provocat cel mai mare dezastru de până acum – acesta a afectat cele mai vulnerabile și bolnave zone. Din păcate, și cele mai frumoase.
Mii de moldoveni (și aici mă refer la toate etniile statului) au înlocuit în acest an litoralul Greciei și Turciei cu lacurile de la Beleu, Congaz, Naslavcea, dar mai ales cu plajele de la Costești-Stânca. Și au făcut prăpăd.
Foto: Cătălina Molodoi
Foto: ipm.gov.md
Foto: Alexandru Jolondcovschi
Mai mult, aceștia au cucerit noi teritorii, de exemplu, plaje absolut goale și necunoscute turiștilor acum un an, precum cea de la Dumeni.
Peste noapte, o bună parte din săteni s-au trezit cu o tabără pasionată să redescopere Moldova, instalată exact peste drum de casele lor de pe malul lacului. „Descoperirea” s-a întâmplat zi și noapte, în ritmul muzicii de pe litoralurile ratate, în fumul amețitor al frigăruilor. Probabil, patrioții noștri au avut adesea și păreri împărțite despre frumusețea Moldovei, pentru că s-au aruncat constant în dezbateri aprinse, în special, noaptea.
Sursă: Facebook
Foarte puțini însă știm că fâșiile de pământ pe care s-au odihnit nu aparțin primăriilor din regiune, sunt zone de protecţie a apei. Aceasta înseamnă că nu a avut cine să strângă din urma lor, să amenajeze locurile de agrement și să limiteze accesul spre lac.
Teoretic, ar fi trebuit să intervină poliția, inclusiv cea de frontieră (accesul în zona de frontieră este limitat prin lege). Dar, imaginați-vă că vorbim de o distanță de cca 70 km invadată de mii de turiști.
Ce instituții ale statului ar trebui să facă regulă și care ar fi soluțiile, e o istorie lungă și încâlcită, la care vom reveni. Cert este că localnicii și primăriile au putut să fie doar martori ai modului cum își improvizează turiștii noștri vacanțele pe propriul pământ.
Foto: Alexandru Jolondcovschi
Iată ce au de povestit înșiși localnicii:
Au venit chiar peste drum de casele noastre. Foarte multă mizerie au făcut. Muzică, certuri, bătăi și fum de frigărui am avut zi și noapte. Au sărit la o femeie din sat că își duce vaca la păscut pe drumul unde sunt instalați (ea ani de zile pe acolo merge). Femeia a vrut să-i ocolească mai spre mal și exact atunci s-a surpat malul. Era să se prăbușească cu tot cu vacă. Când se încheie sezonul, primăria adună sătenii să strângă gunoiul. Anii trecuți mai apărea cineva din când în când pe această plajă, dar în mare parte era pustiu. Într-un an, au venit de la ”Ministerul Mediului” și am strâns apoi murdăria după ei.
Am discutat și cu primarii din zonă la acest subiect. Voilà!
Primarul comunei Duruitoarea Nouă, Dinu Dlujanschi:
Vara pe plajă a fost ca în Las Vegas, muzică, lumini… N-am cuvinte. (pe silabe) N-am cuvinte… Lasă după ei murdărie și mizerie și tot ei vin acolo peste o săptămână. După ce se termină sezonul, cu forțe proprii, o să ne adunăm și vom curăța, ce să facem?
Primarul de Costești, Nelu Glasu:
Neavând terenul în gestiune, nu am putut împiedica accesul în zonă. Au distrus stratul de vegetație, au deteriorat cu mașinile malurile din zonele cu alunecări. Să vedeți cu ce problemă ecologică o să ne trezim peste 10-15 ani. Am locuit mulți ani peste hotare, nu-mi imaginez în Italia, de exemplu, să aprindă cineva un foc oriunde îi vine. Au amenzi foarte mari. La noi însă poliția nu poate amenda, inspecția ecologică nu poate. Legea e făcută astfel, încât, de la constatare până la amendă, e o cale birocratică foarte lungă. Dar cea mai mare problemă este că nu avem legislația care să permită valorificarea turismului rural… Avem nevoie de un Statut ce ține de mediu în bazinele acvatice – să fie clar ce teritorii sunt potrivite pentru agrement, pentru agricultură etc. Noi nu avem dreptul să investim banii primăriei în curățirea teritoriilor care nu ne aparțin – dacă vine un control financiar, va trebui să răspundem. Cu toate acestea, vom aduna gunoiul, așa cum o facem în fiecare an, la încheierea sezonului – mobilizăm serviciile desconcentrate și curățim. Pentru că noi trăim aici, avem respect pentru locurile noastre.
Ca să nu ne pară cumva că lacul Costești-Stânca are ceva care îi atrage pe turiști să se comporte într-un mod deosebit, iată cum arată lucrurile și în celălalt capăt al republicii, la Sud, în zona lacului Beleu.
Societatea pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii, Silvia Ursul:
Vara aceasta am fost de două ori la Beleu: o dată la mijloc de iulie, și apoi la început de august. În iulie erau mulți vizitatori, dar aveai spațiu să te miști. În august însă am rămas dezgustată de incultura turiștilor veniți aici: muzică la volum maxim toată noaptea, chiar dacă alături erau campaţi și alți oameni. Mașini parcate la malul apei, cu grătare și muzică și petrecăreți pe care nu îi puteai ocoli. Cei care alegeau să se plimbe cu barca cu motor urlau din toți plămânii și chiuiau ca sălbaticii. Evident că nu mai era nici urmă de păsări. Un grup de vizitatori căutau pelicanii și ne-au întrebat dacă știm unde îi putea vedea. Le-am răspuns că pelicanii demult și-au luat tălpășița din cauza afluxului de oameni.
Peisaj la Beleu surprins în timpurile non-COVID-19. Foto: Gheorghe Ţîcu
După toate, reiese că situația este una comună în toată republica – stăpânii plajelor sunt turiștii moldoveni și nu sunt ei cine știe ce gospodari, vreau să spun, așa cum ne place să credem despre poporul nostru…
Mai mult, având în vedere cum evoluează pandemia, ținând cont de voința statului, precum și resursele de care dispune, s-ar putea să asistăm anul viitor la următoarea (și probabil ultima) serie a unui film foarte-foarte trist.
Foto: Alexandru Jolondcovschi
Echipa AJMTEM a prevăzut încă la începutul pandemiei COVID-19 că mulți moldoveni o să-și reinventeze vacanțele, iar o bună parte vor improviza popasuri turistice fără să aibă experiență sau cunoștințe de bază despre viața în natură. Printre cele mai valoroase materiale de Ziua Mediului 2020, a fost tutorialul pentru turiști. Pentru că puțini dintre noi știm că nu este voie să ne spălăm pe dinți lângă izvor, de exemplu; sau cum să facem un foc fără a dăuna solului, biodiversității și copacilor; cum să amenajăm un WC și de ce e foarte important să fie acoperit cu pământ la plecare; ce să facem cu gunoiul; unde să ascundem mâncarea pe noapte, ca să n-o fure animalele sălbatice etc. etc.
Firește, a fost destinat unui public mai îngust – un public cu intenții bune, dar fără cunoștințe despre un turism ecologic. Dacă vă identificați și vă pasă, vă rugăm din suflet să-l priviți și distribuiți.
Text: Cătălina Molodoi
Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic este beneficiara Programului de Granturi Locale al Uniunii Europene (UE) și implementează proiectul „Responsabilizare prin informare în localităţile codrene” în raionul Strășeni.
Programul de Granturi Locale este lansat în baza Cadrului Unic de Sprijin a UE, acordat pentru Republica Moldova (2017-2020) din cadrul Instrumentului European de Vecinătate, prin intermediul proiectului „Abilitarea cetățenilor din Republica Moldova” (2019-2021), finanțat de către Uniunea Europeană și implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ). Partenerul proiectului pentru creșterea potențialului de vizibilitate și implicare a cetățenilor este Asociația Presei Independente (API).
Sursa:ecopresa.md