Centralele de desalinizare din jurul lumii poluează mediul cu de două ori mai multă saramură toxică decât se estima până acum, conform unui nou studiu. Saramura ridică nivelurile de salinitate ale oceanelor, având un impact negativ asupra vieții marine.
Cercetătorii au
descoperit că centralele produc acum cu 50% mai multă saramură decât se estima
până acum. Mai mult de jumătate din saramură provine de la patru țări din
Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Qatar,
Arabia Saudită fiind responsabilă pentru 22% din efluent.
În ultimii ani,
centralele de desalinizare s-au extins în jurul lumii, în prezent existând
aproape 16.000 de centrale în 177 de țări.
Conform
estimărilor, aceste centrale produc 95 de milioane de metri cubi de apă dulce
pe zi, obținută din mări și râuri.
Însă noul studiu
estimează că aceste centrale evacuează 142 de milioane de metri cubi de
saramură în fiecare zi. Această apă extrem de sărată conține deseori alți
contaminanți și poate fi periculoasă pentru viața marină.
Manzoor Qadir, de
la Institutul Universității ONU pentru Apă, Mediu și Sănătate, a explicat
pentru BBC News
că nivelurile de sare din apa de mare cresc din cauza saramurii, ducând la
creșterea temperaturilor. Împreună, acești factori duc la scăderea nivelurilor
de oxigen, având un impact negativ asupra vieții marine din zonă.
Hipoxia duce
deseori la „zone moarte”în oceane. Conform cercetătorilor, există de patru ori
mai multe zone moarte ca în 1950, schimbările climatice fiind cauza principală.
Acum, sarea contribuie la aceste probleme.
„Salinitatea ridicată și nivelurile reduse de oxigen dizolvat pot avea un impact profund asupra organismelor bentonice, care se poate traduce în efecte ecologice observabile de-a lungul lanțului alimentar.”, a declarat Edward Jones, cercetător la Universitatea Wageningen din Olanda și autor principal al studiului.
Conform cercetătorilor, vechimea centralelor de desalinizare reprezintă o problemă. Tehnologia mai veche, pe bază de osmoză inversă, producea deseori doi litri de saramură pentru fiecare litru de apă potabilă.
Oamenii de știință cred că un număr semnificativ de metale
și săruri din efluent, cum ar fi uraniu, stronțiu, sodiu și magneziu, au
potențialul de a fi recuperate și utilizate.
„Saramura a fost folosită pentru acvacultură, obținându-se creșteri de 300% în biomasa peștilor. A fost folosită cu succes și pentru cultivarea suplimentului alimentar Spirulina, și pentru a iriga arbuști fructiferi și culturi (deși această utilizare poate cauza o salinizare progresivă a terenului)”, a declarat Qadir.
Din ce în ce mai multe țări recurg la tehnologiile de
desalinizare, pe măsură ce schimbările climatice contribuie la scăderea
rezervelor de apă ale lumii.
„Există o nevoie urgentă de a face tehnologiile de desalinizare mai accesibile și a le extinde în țări cu venituri mici sau medii. În același timp, trebuie să abordăm efectele negative ale desalinizării – impactul saramurii și a poluării chimice asupra mediului marin și a sănătății umane. Vestea bună este că au fost făcute eforturi în ultimii ani și, cu continuarea perfecționării tehnologice și îmbunătățirea accesibilității economice, vedem o perspectivă pozitivă și promițătoare.”, a declarat Vladimir Smakhtin, co-autor al studiului și profesor la Universitatea ONU.
Despre autor: Ana Moca-Grama
Ana Moca-Grama este din Brașov și a terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Scrie, face fotografii pe film și visează la o lume în care omul își reîntoarce sufletul către natură.
Sursa:greenreport.ro